A venit și ultima zi a lui August, mi se pare incredibil cum zboară timpul! Pe vremuri, parcă lunile se grăbeau doar când eram super ocupat - astăzi, timpul curge altfel: blocat în fața ecranelor, nu mai știu când orele se scurg, alergate de zile, către noi orizonturi. Ar trebui să mă uit pe statistici - eu stau cam 3 ore în medie/zi pe telefon (fără să socotesc laptop-ul pe care lucrez sau îmi scriu articolele), dar oare la cât s-a ajuns la nivel de țară și de lume? Am impresia că peste 50% din viață ne-o petrecem furați de virtual, un miraj care, la propriu, ne îngroapă.
Astăzi, după mai bine de două săptămâni, ne întoarcem la Brașov. Mai întâi am fost la mare, apoi am stat la țară cu gospodăria (misiune îndeplinită, nu am pierdut nici orătanie), deci se simte nevoia familiarității de acasă. Chiar nu înțeleg cum pot unii să umble și să tot umble, fără un „ceva” la care să se întoarcă, fără o ancora care să îi regleze…Totuși, au fost bune zilele trecute, ne-am mai și deconectat de agitația și poluarea din oraș, am și lucrat eficient (am terminat cu toți clienții importanți) și am și văzut cum e să ai un bebe mic pe cap. Concluzia? E greu, viața adulților chiar ajunge să graviteze în jurul copilului, iar activitățile intelectuale se prăbușesc fără drept de apel!
În altă ordine de idei, sper să nu mă ia răceala. Vineri seară nepoțica a venit de la mare că părinții mei cu o viroză/răceală ceva și parcă astăzi sunt și eu mai amețit și cu nasul înfundat. Nici nu m-am odihnit foarte bine, pulsul mi-a crescut și el ușor…semnale care pot fi atât cauză, cât și efect. Ar fi urât oricum să mă îmbolnăvesc acum, atât o amânare a plecării pe Via cât și mersul cu jumătate de viteză nu sunt contexte îmbucurătoare…
Am terminat și două cărți săptămâna aceasta, Despre libertate a lui Snyder și Utopia for realists, de Bregman, ajungând astfel la 50 de cărți citite în ultimele 11 luni. Sunt clar departe de numărul de anul trecut, mai am doar septembrie la dispoziție și, pe bicicletă fiind, nu știu cât o să apuc să recuperez. Deși Kindle-ul e nelipsit din bagajul meu, fie la cicloturism, fie la drumeții pe munte - puține seri sunt mai frumoase decât cele în care, în liniștea naturii, mă scufund într-o carte bună.
Dacă am zis de citit, să spun și de scris: ajung la aproape 1000 de texte publicate pe blog (891 and counting), plus spre 400 pe BVB România. Acum însă intru în pauză, deși mi-a fost greu uneori să mă țin de provocarea zilnică, mi-a plăcut și mi-a prins bine: mi-am distilat gândurile, am cunoscut oameni frumoși și mi-am exersat disciplina. Și am intrat în pauză și pe YouTube: joi am postat ultimul episod de pe canal, foarte probabil altele nu vor mai urma, decât cine știe când, dacă se schimba ceva în viața mea! Au fost mai bine de 5 ani cu mii de ore de efort, care s-au materializat în aproape 300 de episode video de pe munți sau cu bicicleta prin România și Europa, o experiență care m-a învățat multe dar care, din păcate, nu are viitor.
Dar gata cu gândurile ciupite de melancolie, fug să umplu mașina cu bagaje, la 12:00 sper să fim la Brașov, unde o să mă apuc de celelalte bagaje, cele pentru aventura anului pentru mine, Via Transilvanica. Duminică plăcută tuturor!
Calatorie placuta si fara incidente. Desi o sa fie o calatorie obositoare, sper sa te incarce sufleteste si sa revii cu forțe proaspete.
Din pacate ne petrecem f mult din viata in fata ecranelor, cel putin eu. Una e munca, dar pe langa asta si instant chat-uri, citit presa, mailuri cu newslettere si diverse articole, plus pierdut vreme pe diverse aplicatii. Foarte mult timp.. si realizez asta mai ales cand inchid toate aplicatiile si incerc sa nu ma ating de telefon, uneori chiar dezinstalez aplicatiile care imi fura atentia pentru niste perioada bune de timp. Imi iese in weekenduri si in concedii, cand incerc sa ma conectez cu cei din jur, nu cu cei aflati la distanta in cloud.