Joi, 05.06.2025. Inteligența artificială și accentuarea inegalităților sociale în muncă

Fiindcă azi sunt plecat și nu am avut energie aseară să scriu, vă las tot cu un proiect, cel care va fi evaluat mâine, la Sociologia Muncii. Tema: AI și cum va transforma această tehnologie munca și societatea, am avut limită de 4 pagini A4 și timp scurt de realizat referatul, așa că știu, mergea mai bine. Dar măcar ca un punct de plecare poate să fie, eu așa sper - pentru mâine am deja ideile de scris, să văd dacă o să am și timpul să mă ocup.

INTRODUCERE

Există o singură constantă în istoria lumii, anume schimbarea – indiferent de maniera în care aceasta s-a materializat, omenirea s-a transformat și reinventat în multiple moduri; deloc paradoxal, tocmai această abilitate de a descoperi noi direcții a permis oamenilor să reziste atât de mult timp ca șefii de facto ai planetei. Cu toate acestea, niciodată în trecutul său, schimbarea nu a fost atât de rapidă și atât de profundă – și, deși Revoluția Industrială a deschis drumul spre o dominație nemaiîntâlnită pentru om, abia explozia Internetului în anii ’90 a reprezentat adevăratul moment de cotitură al istoriei, marcând începutul Revoluției Informaționale.

Peste aceste două revoluții însă, s-a așternut praful, ele devenind o normalitate. Fiecare are în buzunarul său un smartphone prin care comunică constant și transmite informații, iar motorizările și tehnologizarea sunt aspecte integrate în toate activitățile cotidiene. Deci, cumva, era nevoie de Inteligența Artificială (IA), o nouă treaptă pe scara progresului, un rezultat natural al investițiilor masive din ultimii zeci de ani în sectorul IT, un domeniu care a transformat și va mai transforma orice colț al existenței individuale și societale.

Sintetic vorbind, Inteligența Artificială este o tehnologie prin care computerele simulează gândirea umană, înțelegerea, rezolvarea de probleme, luarea de decizii, creativitatea și autonomia (Stryker, 2024). La un nivel tehnic însă, lucrurile sunt mai complicate, mașinile de calcul combinând resurse fizice foarte ridicate și algoritmi puternici care au capacitatea de a învăța și de a se adapta în funcție de complexitatea sarcinilor sau a mediului în care activează. Din punct de vedere filosofic, Harari (2024) insistă că IA nu se aseamănă atât de mult cu inteligența umană, ci că ea progresează spre o abordare diferită, dar cu implicații chiar mai mari decât dacă asemănările cu rațiunea ar fi mai multe.

Obiectivul acestui referat este tocmai acela de a trece în revistă, extrem de succint, care sunt aceste implicații, în special pe piața muncii. Ne vom uita la cine beneficiază de transformările tehnologice, cum sunt afectați muncitorii și care sunt soluțiile pentru a rămâne relevant la locul de muncă într-o societate atât de dinamică și lipsită de predictibilitate. În plus, vom încerca să detaliem de ce și cum inegalitățile sociale se vor accentua prin implementarea Inteligenței Artificiale pe scară largă, deși susținătorii libertății cu orice chip și al progresului ne spun altfel.

INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI SCHIMBĂRILE DE PE PIAȚA MUNCII

Lumea muncii nu a fost niciodată o entitate stabilă. Meseriile vin și pleacă, unele dispar lent, altele abrupt, unele nasc nostalgie, altele proteste. Totuși, odată cu ascensiunea Inteligenței Artificiale, vorbim nu doar de o schimbare de direcție, ci de o restructurare profundă a regulilor jocului. Relația clasică dintre om și muncă – aceea în care competența, efortul și rutina aduceau recompensă și stabilitate – este acum chestionată de algoritmi care învață, gândesc și acționează fără odihnă.

1. Cine beneficiază de inovațiile din tehnologie și Inteligență Artificială

Transformările tehnologice nu sunt, evident, neutre. Ele aduc câștiguri, dar aceste câștiguri nu sunt uniform distribuite. În mod previzibil, cei care știu să lucreze cu tehnologia – specialiștii în informatică, analiștii de date, inginerii de sistem – sunt primii care profită de schimbare. La fel și companiile care au avut capacitatea de a investi devreme în IA, în special cele din industria digitală, financiară sau medicală, adică corporațiile transfrontaliele, cel mai adesea.

Cu toate acestea există și situatii în care toată lumea câștigă. În China, de exemplu, cercetările arată că IA nu doar înlocuiește, ci și creează locuri de muncă, prin ceea ce autorii numesc „aglomerare virtuală” – o formă nouă de cooperare online care pune laolaltă resurse, idei și muncă prin intermediul rețelelor digitale (Shen & Zhang, 2024). În Africa de Sud, cei cu gândire critică, flexibilitate, alfabetizare digitală etc se adaptează mai ușor la dinamica noilor cerințe ale pieței muncii (Ndwamai & Morukhu, 2025).

Chiar și în procesele de recrutare, acolo unde se temeau mulți că IA va produce discriminare, există semnale că, dacă este bine concepută, tehnologia poate reduce bias-ul uman și poate deschide uși pentru persoane cu dizabilități sau alte bariere tradiționale (Lobel, 2024).

2. Cine are de pierdut de pe urma Inteligenței Artificiale

Dar în spatele acestor beneficii se conturează o față mai puțin luminoasă. Automatizarea – și mai nou, IA – lovește cel mai tare în muncile repetitive, prost plătite, dar care țineau milioane de oameni ocupați: casieri, șoferi, operatori, agenți call center. În transporturi, de exemplu, sindicatele din SUA au început să ceară frâne legislative în fața camioanelor autonome, de teama pierderii a sute de mii de locuri de muncă (Lobel, 2024), iar această abordare este departe de a fi singulară.

Și nu e vorba doar de pierderea joburilor, ci și de precarizarea muncii, dat fiind că multe sarcini creative pot fi preluate facil de IA. Economia de tip „ocazional” (în engleză, gig) – freelancing, sarcini ocazionale, munci prin platforme online – a devenit norma pentru mulți. Flexibilitatea e atrăgătoare doar până la momentul în care te îmbolnăvești, ai un accident sau îți dai seama că n-ai nicio formă de protecție socială (Ndwamai & Morukhu, 2025). Eu însumi fiind activ în această nișă timp de mai mulți ani, pot confirma că și în România provocările sunt asemănătoare: proiectele sunt tot mai puține și, deloc surprinzător, mai prost plătite.

La toate acestea se adaugă o discrepanță greu de ignorat: cei care au acces la internet de calitate, la dispozitive moderne, la educație digitală – adică cei care pot folosi IA ca un instrument – sunt avantajati; ceilalți, marginalizați digital, sunt condamnați la irelevanță (Parthasarathy & Katzman, 2024). Cu alte cuvinte, cine este deja educat și are mintea formată către adaptare și învățare va avea la dispoziție unelte digitale extrem de folositoare, ceilalți vor rămâne în urmă, adânciți în ignoranță.

TENDINȚE PE TERMEN LUNG ȘI ADÂNCIREA INEGALITĂȚILOR

Pe termen lung, nu doar piața muncii se modifică, ci și întreaga arhitectură socială. Se configurează o nouă ordine economică, în care polarizarea devine nu doar o consecință, ci un mecanism de funcționare. Se formează o elită tehnologică restrânsă, concentrată în marile orașe globale și în jurul hub-urilor de inovație – o categorie profesională extrem de bine plătită, aflată la intersecția unor domenii cum ar: finanțe, IT, algoritmi, design etc. În contrast, o masă din ce în ce mai mare de oameni este împinsă către sarcini repetitive, de suport sau de supraveghere a tehnologiei, fără acces real la progres – adesea prost plătiți, instabili din punct de vedere profesional și lipsiți de posibilități reale de avansare (Capraro et al., 2024; Lobel, 2024).

Mai grav este faptul că acest decalaj nu se limitează la nivelul companiilor sau al orașelor. Diferențele de nivel de educație, de mediu de rezidență și de țară devin multiplicatori ai inegalității. De exemplu, în țările dezvoltate, accesul la infrastructură digitală, cursuri, rețele profesionale și sprijin guvernamental este semnificativ mai mare decât în regiunile sărace sau în statele din Africa, Europa de Est sau America de Sud. În timp ce un tânăr din Berlin sau Boston poate învăța programare online și se poate angaja într-o companie de IA din altă țară, un tânăr cu același potențial din mediul rural sud-african sau dintr-un oraș mic din România poate rămâne complet în afara circuitului digital (Ndwamai & Morukhu, 2025; Parthasarathy & Katzman, 2024).

La nivel educațional, discrepanțele sunt și mai evidente. Persoanele cu studii superioare, mai ales în domenii tangente cu domeniul, beneficiază de o integrare accelerată în noile ecosisteme economice. În schimb, cei care nu au finalizat liceul sau nu au competențe digitale minime riscă excluziunea profesională pe termen lung. Inclusiv în țările bogate, aceste rupturi sunt vizibile între zonele urbane și rurale, între centrele universitare și comunitățile defavorizate (Shen & Zhang, 2024).

În plus, IA riscă să banalizeze chiar și profesiile considerate de prestigiu. Avocații, contabilii, programatorii, chiar și medicii vor vedea cum anumite segmente ale muncii lor sunt preluate de sisteme automate, care pot oferi servicii mai rapide și mai ieftine. De aici apare o presiune pe tarife, pe statusul profesional și, în unele cazuri, pe legitimitate socială (Capraro et al., 2024; Lobel, 2024).

Pe măsură ce algoritmii devin mai prezenți în luarea deciziilor – fie că este vorba de selecția pentru un loc de muncă, de acordarea unui credit sau de alegerea conținutului educațional – pericolul este ca sistemele tehnice să devină cutii negre care reproduc, fără corecție, istoria inegalităților: de gen, de rasă, de clasă sau de geografie. Așa cum avertizează Parthasarathy și Katzman (2024), dacă datele folosite de IA provin dintr-o lume nedreaptă, algoritmii nu pot face altceva decât să perpetueze acea nedreptate, dar sub o formă aparent „obiectivă” și imposibil de contestat.

Mai mult, în lipsa unui cadru participativ de reglementare și dezvoltare, vocile celor afectați de IA – muncitorii, sindicatele, comunitățile marginalizate – rămân neauzite. Iar într-o lume în care IA decide ce vezi, ce înveți și ce muncești, a nu face parte din joc înseamnă, de fapt, a fi exclus din însăși economia viitorului.

CONCLUZIE

Inteligența Artificială este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante instrumente inventate vreodată. Însă ea nu este un miracol neutru – e construită de oameni, pentru anumiți oameni, cu scopuri economice bine definite. A spune că IA va rezolva inegalitățile este, cel puțin în prezent, o iluzie frumos ambalată – în realitate, el le va adânci, afectând în mod exponențial exact clasa de mijloc, liantul de care o societate are nevoie pentru a nu se dezintegra. Pentru ca beneficiile sale să fie reale și larg distribuite, este nevoie de politici publice curajoase: reglementări ferme, schimbarea schemelor de impozitare, educație accesibilă, protecție socială, și mai ales, un efort constant de a asculta vocile celor afectați de aceste transformări.

BIBLIOGRAFIE

• Capraro, V., Lentsch, A., Acemoglu, D., et. al. (2024). The impact of generative artificial intelligence on socioeconomic inequalities and policy making. PNAS Nexus, 3, 191.

• Harari, Y. (2024). Nexus: Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la AI. Polirom.

• Lobel, O. (2024). The future of work in the era of AI. Indiana Law Journal, 100(1), Article 7. Disponibil la: https://www.repository.law.indiana.edu/ilj/vol100/iss1/7. Accesat la: 03.06.2025.

• Ndwamai, R., & Morukhu, D. (2025). The future of employment: Embracing change and shaping opportunities in a transforming workforce in South Africa. IAHRW International Journal of Social Sciences Review, 13(01), 66-69.

• Parthasarathy, S., & Katzman, J. (2024). Bringing communities in, achieving AI for all. Issues in Science and Technology, Summer 2024, 41-44.

• Shen, Y., & Zhang, X. (2024). The impact of artificial intelligence on employment: The role of virtual agglomeration. Humanities and Social Sciences Communications, 11, 122.

• Stryker, C. (2024). What is artificial intelligence (AI)? IBM. Disponibil la: https://www.ibm.com/think/topics/artificial-intelligence. Accesat la: 02.06.2025.