Joi, 12.06.2025. Ce semeni, aceea vei secera! Ce să înveți de la un ignorant.
Am rezolvat dilema de ieri: suntem săraci pentru că furăm. Și, cel mai important, pentru că perpetuăm o stare de fapt care valorizează acest comportament lipsit de moralitate și principii.
Au început să vină notele de la facultate, la niște examene care au fost mai mult proiecte, deci ușor de livrat cu AI-ul sau cu ajutorul altcuiva - realitate de care profesorii știu, să fiți convinși, dar pe care continuă să o promoveze. Notele sunt confidențiale, însă se mai discută între noi, iar concluzia e simplă: la majoritatea materiilor toată lumea a luat bine și foarte bine, în ciuda faptului că, nu de puține ori, eram 4-5 studenți în sala de curs/seminar! Eu unul rămân interzis: cum poți tu, cadru didactic, să îți bați astfel joc de ceea ce predai? Și cum poți să pui cărămizi la construcția strâmbă a unor tineri, care învață astfel că e apreciată „descurcăreala”, iar seriozitatea doar costă, recompensele fiind minime? Fiindcă, lăsând deoparte justificările, aceasta este lecția: decât să mergi oră de oră și să muncești cu mâna ta la un eseu sau să înveți serios pentru un 10, nu mai bine o arzi aiurea tot semestrul, bagi niște AI la final sau citești de două ori și iei un 7-8 sau, cu un pic de noroc, chiar 9, deși tu nu ai habar de nimic?!?
Așadar, suntem unde suntem cu țara fiindcă nu avem principii corecte și solide. Cultural, apreciem șmecheria, efortul minim și rezultatele pe termen scurt. Nu zic, e și vina sistemului că finanțează doar universitățile care livrează rezultate (chiar dacă ele sunt din pix), însă responsabilitatea mare e tot la oamenii care formează acest sistem. Ne zice Skinner, cu al său behaviorism: comportamentul valorizat și recompensat se va întări și reproduce, în ciuda a ceea ce oferă în materie de rezultate. Dar poate că ar trebui să accept eu că Brașovul clar nu e un centru educațional serios și că, în ciuda miilor de laude ale celor din cadrul facultății, Sociologia de aici chiar e pistol cu apă! Adică ori o faci pentru că vrei tu să înveți - chiar ai ce învăța, 90% din profi știu ce predau și au o abordare corectă - ori o faci să fie, nimeni nu te va deranja!
La fel cum trebuie să acceptăm că, noi cei care ne încăpățânăm să vrem o Românie altfel, suntem greșiți și trebuie să fim exterminați. Suntem, deci, o amenințare pentru mase: cu ce drept vrem noi să ajustăm realitatea, din moment ce ea funcționează pentru majoritatea? Facem noi un bine, când binele cu forța este perceput ca rău, inevitabil?
În altă ordine de idei, am descoperit „formula” ignoranței: IGNORANȚĂ = PROSTIE + AROGANȚĂ. Nu am pretenția unui Premiu Nobel, însă constatarea aceasta mi-a deschis puțin ochii, explicându-mi de ce, de când mă știu, mă enervează cel mai tare ignoranța cuiva. Nu neștiința, nu o opinie greșită, nu greșeala - ci ignoranța! Fiindcă ignoranța este aceea care, dincolo de un „nu știu” evident, vine cu „dar cred că știu, deci nu am de ce să învăț”…Iar aici, între niște oameni sănătoși la cap, ar trebui să se oprească discuția. Eu, din moment ce clar nu am toate țiglele pe casă, încerc să explic: de ce e important să îți pui informațiile în ordine, să citești un autor înainte să îl critici, să ieși și din bula ta, atunci când te iau de mână și te duc pe alte drumuri…
Ignoranța e diferită de indiferență. Pentru un indiferent, un anumit domeniu de cunoaștere nu există; pentru un ignorant, el există și face parte din sfera lui de interes, însă nu merită să coboare de pe piedestalul propriu pentru a asculta, a învăța și a înțelege. Indiferentul știe că nu știe și nu îi pasă, ignorantul nu știe că nu știe, dar tot nu îi pasă. Nu degeaba avem vorba din popor care ne spune că „prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul”. În completarea cărui aforism vine Charles Bukowski cu vestita afirmație: „problema omenirii este că oamenii inteligenţi sunt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proşti sunt plini de încredere”.
Din păcate, ignoranța e nedezlipită de încrederea absolută în propriile opinii (ignorantul ascultă doar ca să răspundă, nu ca să înțeleagă). De asta e nevoie ca acele persoane informate și educate, citite și cu un orizont larg, să învețe ceva de la cel dintâi: tupeul de a avea certitudini și de a le livra ca atare, chiar dacă dincolo de această aparență rămâne, inevitabil, sămânța dubiului.
Nu de alta, dar nu ar fi frumos și util să auzim și urletele hotărâte ale celor care știu, chiar cu riscul de a se înșela și ei, din când în când? Că dacă tot mergem pe mână ignoranților, garantat greșim…
Prin urmare, sa mergem un pic mai departe: suntem saraci pentru ca ne furam caciula singuri.
Din furturi din alea old-school si cu stil se poate trai chiar bine. De-aia si sunt atatea filme faine cu hoti.
Dar unde-ai vazut tu filme - de succes - cu hoti care se pacalesc pe ei insisi?
să știi că îmi pare rău pentru frustrarea ta, care este foarte justificată. Sunt cu o generație mai mare, și nu prea mi-am pus problema tinerilor care suferă din pricina acestui sistem înfiorător de disfuncțional în ce privește educația la fiecare nivel. E un cerc vicios - ignoranța va produce și mai multă indiferență, și mai multă corupție. Ce pot să te asigur este că totuși, satisfacția de a avea o educație serioasă va apărea și te va însoți mult și bine, chiar dacă financiar probabil rezultatele se vor vedea mai târziu. Să știi că nici la Cluj nu sunt cai verzi pe pereți, așa că nu locul e greșit, ci principiul. Poate generația ta mai are atâția oameni energici încât să provoace o schimbare zdravănă care să scuture praful de pe obiceiurile anacronice.