Luni, 02.06.2025. Trei imagini cât 300.000 de cuvinte. România are nevoie de Unire.

Am vrut să îmi scriu aseară nota de jurnal, însă nu m-am simțit în stare - aveam o minte care umbla prin toate cotloanele și mi-ar fi fost imposibil să garantez pentru rezultat. Așa că mi-am propus să postez un eseu pe care l-am scris pentru alte scopuri, dar m-am răzgândit: am dat peste 3 imagini interesante care ne zic niște lucruri despre România pe care îmi doresc să le comentez.

Prima reprezintă un grafic care arată cum au fost votați candidații de la președinție în 2025: cu cât numărul de locuitori dintr-o localitate crește, cu atât „mai” câștigător a fost Nicușor Dan. În schimb, cu cât localitatea e mai mică, cu atât George Simion a fost „mai” ales, ceea ce confirmă deducția mea de acum câteva zile, când vă spuneam că, de fapt, România are două falii adânc despărțite și că, în realitate, ND e președintele doar celor de la orașe…

Și, ca să fie și mai clară această concluzie, avem cea de-a doua imagine, cu UAT-urile (Unitățile administrativ-teritoriale) tranformate în bule de voturi - verde reprezintă localitățile unde ND a câștigat, portocaliu cele unde GS a câștigat! Așadar, situația e clară: cu excepția județelor unde există o minoritate maghiară importantă, George Simion a câștigat toate localitățile mici și mijlocii!

Și ajung astfel la cea de-a treia imagine, probabil cea mai importantă dintre toate. Aceasta ultima nu aparține blogului de mai sus, ci este compilată de cei de la Ziarul Financiar și arată câți angajați sunt în fiecare județ, raportat la populația totală a acestuia.

Simplu de citit la prima vedere, harta de mai sus ne spune că, în esență, România are doar câteva județe unde oamenii chiar lucrează, doar Bucureștiul trecând de 50%, Clujul și Timișoara fiind la 40%, iar Brașovul și Sibiul un pic peste 35%. În realitate, ea nu ne arată cât de leneși sunt oamenii (deși se pot extrage anumite corelații, mai ales dacă avem datele din spate), ci ea ne dovedește o realitate în care activăm de vreo 35 de ani: în zonele unde nu se investește în dezvoltare, oportunitățile de angajare lipsesc aproape cu desăvârșire, oamenii fiind nevoiți să se descurce „cu ziua”, plecând în Vest sau, de ce nu, nemuncind deloc și așteptând cele câteva sute de lei de la ajutorul social.

Care este legătura dintre aceste trei imagini? În esență, ele ne oferă radiografia de moment a țării: acolo unde oamenii se simt lăsați în urmă, unde educația e precară și oportunitățile de dezvoltare lipsesc, cetățenii manifestă o lipsă acută de încredere în instituții, alegând să încerce și cu alți guvernanți. Chiar dacă nu le înțeleg exact propunerile sau viziunea despre lume, cât timp aud ceea ce își doresc, cât timp se promite că frustrarea le va fi potolită, votează cu „schimbarea”.

Soluția pentru a reuni cele două Românii? Investiții cât mai mari și cât mai rapide în acele zone unde locurile de muncă sunt puține și prost plătite, identificarea oportunităților specifice și dezvoltarea acestora, atât cât se poate într-un timp scurt. Apoi integrarea oamenilor în noile structuri economice și, în paralel, formarea și educarea lor, atât tehnic, cât și social. Nu mai vorbesc de legarea regiunilor cu autostrăzi și căi ferate rapide, în ziua de astăzi totul este despre viteză și transport, deci fără infrastructură degeaba!

Dar nu, nu sunt optimist că se va întâmpla ceva semnificativ, deși încă mai sper. Îmi doresc ca peste 5 ani harta să se închidă la culoare, în cât mai multe județe!…

P.S: ultima imagine ia în calcul populația totală, deci și copiii, ceea ce înseamnă că procentul maxim la care s-ar putea ajunge, în medie, este de 50% (ambii părinți să lucreze ca angajați, doi copii per familie), asta ca să fie clar că nu ne raportăm la 100%, nu e chiar atât de tragic totul, deși discrepanțele rămân.