Sâmbătă, 21.06.2025. O gură de aer proaspăt. Așteptăm până este prea târziu.

Gata, ne-am făcut bine! Păi nu v-am zis eu ieri că a reușit operația pe cordul țărișoarei? Că politicienii, îmbrăcați frumos și la volanul unor mașini scumpe, ne-au salvat? V-am zis! Așa că azi avem premier - pe doritul Bolojan, să vedem când și cum o scrântește și el - și, cu puțin efort, zilele următoare vom avea și nou guvern. Nou adică așa, luat în ansamblu, că sigur va fi întocmit mai mult din elemente reciclate, dar toți vor veni cu chef de muncă și de reparat ceea ce, supriză, tot ei (sau colegii lor) au stricat!

Cert e că putem încerca să tragem adânc aer în piept, căci pare că se vede lumina de la capătul tunelului. Sigur, e bine să nu ne grăbim, că ne putem îneca ușor cu taxele mărite care vor veni, dar măcar avem, din nou, un fir de speranță de care să ne agățăm: Bolojan și Nicușor care, deși pare că deja nu se au la suflet, încă sunt iubiți de o mare parte din Românie.

Revenind la oile mele, chiar mă gândeam cum or să sară toate în perioadă următoare și cum, inevitabil, consumul se va domoli. Bine, nu imediat, că acum avem concedii, vacanțe, e vară - iar românul sparge și banii pe care nu îi are ca să se distreze - dar din septembrie-octombrie prăbușirea va fi adâncă (probabil la pachet cu inflație crescută).

În economie există o regulă simplă: orice taxă suplimentară este rostogolită de agenții economici până la consumatorul final - iar dacă vreo firmuliță nu are marje suficiente ca să scape ea de problemă, va sta la primire, până când, inevitabil, se va închide. De exemplu, eu am cu fratele meu un centru de închiriat biciclete electrice în Brașov, e al treilea an de când am cumpărat echipamentele și ne facem de cap cu ele - să vă zic cum proprietarul locației ne-a mărit chiria de 3 ori în această perioadă, ajungând să o dubleze, în nici 2 ani? Eu unul nu aș fi acceptat condițiile - e un amărât de garaj incinta, iar pe calcule el ia într-un an, fără să facă nimic, peste 50% din cât încasăm noi într-un sezon -, dar cum a rămas cam frate-miu la butoane, l-am lăsat să își gestioneze afacerea cum crede de cuviință! Scuzele au fost exact de aceeași natură ca cele care or să vină: s-a mărit TVA-ul, a scăzut plafonul la IMM, inflația mare etc. Deznodământul? Am ales să nu rostogolim creșterile de costuri (căci nu, noi nu rămânem cu restul de 50% din încasări, ci cu vreo 20%, că avem piese de schimbat, curent de consumat, munca noastră efectivă care e depusă și altele), chiar dacă asta a însemnat marje nete mai mici, aproape neconvenabile. Și da, cel mai probabil finalitatea aceasta va fi: închiderea prăvăliei, vânzarea bicicletelor și accesoriilor și înapoi la job-ul de zi cu zi al fiecăruia!

Iar ca noi sunt mii sau zeci de mii de antreprenori, fiindcă IMM-urile sunt cele care chiar țin România în picioare. Firme mici și medii, cu rulaje modeste cât de un salariu + ceva extra, dar care reprezintă extensii ale proprietarilor lor, ale fondatorilor care fac ceea ce fac din pasiune pentru domeniul respectiv, nu neapărat să se îmbogățească.

În fine, trecem noi peste toate, oricum ar fi! Până la urmă, realist vorbind, nu e ca și când am avut și o altfel de direcție în țară, nu? Adică, într-o formă sau alta, tot partidele acestea ne-au condus, tot ele au furat (și încă cât, ohoho!) și tot fețele prezente au fost la butoane (sau apropiați de-ale lor)! Deci vom asista, probabil, la o ciclicitate economică: urmează doi ani turbulenți, cu un probabil dezmăț ulterior, înainte de noile alegeri. Sigur, or să mai crape niște firme, or să mai rămână unii oameni fără locuri de muncă (cu toate implicațiile adiacente), dar de ce să ne pese, dacă nu suntem noi cei prinși în vâltoare?

Din păcate, aceasta e tristețea: așteptăm să devină „a noastră” problema altora, dar atunci este prea târziu; iar cei care ne-ar putea ajuta, așteaptă și ei, la rândul lor, să fie afectați ca să acționeze.