Sunt deznădăjduit.
Nu e de la statul în casă cu ochii în cursuri (oricum nu reușesc să învăț cum îmi propun), ci de la situația în care suntem cu țara. Și nu mă refer la deficitul uriaș, la politicienii care și acum, pe marginea prăpastiei, își văd de interesele proprii mai întâi fără să țină cont de cetățeni și nici la situația globală care escaladează, azi cu episod proaspăt din nebunia israelo-iraniană. Nu, durerea mea vine din ceea ce văd la firul ierbii, între noi, cetățenii obișnuiți care, deși ar trebui să ne dorim aceleași lucruri, ne înverșunăm unii împotriva altora.
Aseară târziu, înainte să merg la somn, am făcut prostia să deschid X-ul, platforma plină de mizerii a lui nenea Elon. Mă uitam acolo în general pentru crypto și alte opinii, până acum câteva luni era cel mai OK loc din online unde se găseau informații mai puțin cenzurate despre diverse evenimente - astăzi, rețeaua este o cloacă unde s-au refugiat toți naționaliștii-suveraniști-neatârnați ai neamului! Că nu știm cum am făcut, dar mai bine de o oră am derulat prin postări și comentarii numai de la oameni care nu credeam că există…
Sincer, chiar sper că erau toți boți care nu au altă misiune decât să împrăștie ură, rasism, violență, idei oribile care ar trebui nici să nu mai treacă prin minte etc. Dar mi-e teamă tare că sunt persoane reale…iar dacă sunt într-adevăr doar conturi de propagandă, tot rău este: oamenii sunt hrăniți cu acest conținut și, sub impresia că o majoritate vede astfel lumea, se afiliază și ei inepțiilor.
Ca să fie clar, eu sunt un adept al libertății în cea mai largă formă a ei posibilă. M-am mai moderat în ultimii ani, acum ceva vreme consideram că e doar responsabilitatea individului ce și cum face, treaba statului fiind aceea de a se da deoparte și de a nu interveni deloc. Am înțeles totuși, în urma lecturilor și a expunerii și la alte curente de gândire, că nu e chiar așa: există structuri sistemice care determină felul în care cetățenii își construiesc viața, deci nu poți lua în calcul doar libertatea, fiindcă libertatea fără educație, reguli solide și fără garantarea integrității personale se numește haos, devenind o problemă majoră.
Așadar, dacă am de ales, aleg mereu libertatea. De gândire, de exprimare, de acțiune. Însă dacă această libertate înseamnă dreptul de a instiga la violență în online, de a urla că „jidanii”, „teroriștii”, „ciumpalezii” și oricine nu este de neam sfânt românesc, trebuie îndepărtat sau chiar eliminat, eu renunț cu dragă inimă la dezideratele și idealurile mele! Pentru că, nu știu dacă vă puteți imagina: astfel de exprimări am parcurs eu azi-noapte, zeci și sute, pe mai multe conturi „iubitoare de patrie și neam și creștinism”, toate în comentariile unor postări care îl lăudau pe Zelea Codreanu și mișcarea sa legionară, că doar a fost cea mai sfântă și nobilă abordare din istoria României, nu?
Oricum, nu știu de ce mai insist. Dincolo de o acută deznădejde, da, mai există o speranță, dar mică, nesemnificativă. Așa că, dacă tot începe să se stingă, ce țări recomandați? Unde e acceptabil să trăiești, în ciuda problemelor care sunt și acolo?
Pentru că, din păcate, cred că aceasta este soluția. E absurd să încercăm noi, o minoritate care nu se regăsește în viziunea și valorile culturale ale poporului, să impunem o paradigmă diferită, chiar dacă poate că ar fi superioară. Așa cum ne zic uneori politicienii, dacă nu ne place, să plecăm! De ce să ne ardem viața pentru niște conaționali care, la final de zi, tot ce își doresc este să scape de cei care nu văd lumea ca ei? Și care cred că libertatea înseamnă să aibă voie să spună orice, oricând, oricum? Și că puterea e o virtute, mai ales dacă o folosești împotriva celor slabi?
P.S: toată supărarea a pornit de la așa-zisa „Lege Vexler”, o modificare adusă unui OUG mai vechi, prin care să se incrimineze susținerea legionară, în mod explicit. Nu comentez reacția partidelor și a „liderilor” lor, oamenii chiar știu puține despre lume (dar sunt siguri pe ei!), ei doar vânează voturile celor slabi - însă nerespectarea legilor (Șoșoacă a zis pe filmare să trăiască căpitanul - e mort, duduie, nu are cum să mai trăiască! :)) ) și ura pe care cetățenii de rând o manifestă e incredibilă, mă sperie.
P.P.S: știu, în online se triază doar astfel de conținut, dar eu chiar speram că separarea socială din timpul alegerilor a fost o sincopă, o chestiune de context. Mnu, pare că nu: suntem diviziați și avem șanse mari să dăm foc la țară peste trei ani, că politicienii actuali nu par să înțeleagă ce tsunami ne așteaptă.
Libertatea de exprimare nu înseamnă dreptul de a scuipa tuberculoză morală în gura celorlalți. Dacă cineva urlă 'ardeți evreii!' în piață, nu e 'doar o părere', e un atac la adresa siguranței publice. Și da, există o diferență între a spune 'nu-s de acord cu taxele' și a instiga la linșare.
Cred ca de data asta ti-ai facut-o cu mana ta... Evadarea ar trebui sa-ti fie inspre proprietatea aia a voastra de la tara.
Stiu ca riscul de a te deconecta de la social media e sa ajungi sa traiesti sub o piatra, dar decat sa te intoxici pe X...