Vineri, 15.08.2025. Mai mult timp fără smartphone. Pași înainte către Via Transilvanica.

Pe o bucată din Terra Saxonum, Via Trasilvanica, acum vreo 3-4 ani.

Cred că toată lumea este în vacanță. Nu doar de 15 august, zi liberă am aflat și eu abia aseară, ci în toată perioada. Așa îmi spun statisticile, numărul de vizualizări per postare au scăzut ușor, pe ambele bloguri. Dar e bine: avem nevoie de mai mult timp afară, iar dacă ne și deconectăm de la internet, cu atât mai bine. Eu chiar încerc, de când citesc Deep Work, să îmi opresc datele mobile și/sau să îmi pun smartphone-ul departe când fac alte activități, cum ar fi cititul. Nu am antrenament, uneori îmi iese bine de tot și timpul respectiv e fantastic, alteori mintea mă sabotează și tot la ecran ajung.

E greu. Și dacă așa este pentru mine, care fac eforturi și care am prins și viața „de dinainte”, oare cum este pentru adolescenții și copiii de azi? S-ar putea să nu realizăm în ce lume diferită trăiesc ei și cum, din cauză că au fost expuși de foarte mici la ecrane și stimuli fără număr, creierul lor chiar este modelat „altfel”.

Tot de câteva zile, mă zbat să nu mai iau telefonul cu mine când merg afară. Am aproape un obicei de a ieși la soare dimineața, timp de câteva minute, pentru a ajuta corpul să se trezească natural și eficient. Înainte foloseam acest timp să răspund la mesaje, să dau vreun telefon sau să citesc știrile economice și politice de care am nevoie pentru BVB. Acum doar mă plimb, mă uit la copacii din parc, analizez mașinile din parcare și îmi las gândurile să zboare. Mă rog, încerc măcar, aș minți dacă nu aș admite că mă încercă și anxietatea din când în când - iar cui îi vină să râdă, să verifice: mie îmi e clar că suntem mai dependenți de tehnologie decât recunoaștem.

A fost o zi relativ normală ieri, dacă fac abstracție de nepoțelul pe care îl avem în grijă câteva zile. Evident, se ocupă Elisa de el, eu nu aș ști ce să îi fac - la 8 luni, deși par simpli, bebelușii au nevoile lor de care trebuie avut grijă. Am lucrat cât am putut să termin cât mai multe proiecte, dat fiindcă duminică plecăm spre mare și nu știu dacă am chef/timp/loc să mai lucrez¹. Nu prea am citit, decât seara, după 20:30 când dormea cel mic - totuși am trecut prin rapoartele financiare semestriale ale câtorva companii de pe bursă și chiar am scris două articole pentru blog! Ce nu mi-a ieșit a fost să fac și o tură cu bicicleta, m-am dus doar până în centru cu niște treabă și am revenit, încă mă resimțeam după Poiana de miercuri seară și am preferat odihna.

În altă ordine de idei, YouTube pare că știe că am decis să abandonez canalul: ultimele patru episoade au fost, toate, extrem de slabe. Practic, algoritmul nu le-a scos în fața publicului deloc, deși eu nu am făcut nimic diferit comparat cu trecutul. Și schimbările nu au ajutat - alte titluri, thumbnail-uri diferite etc - pur și simplu nimeni nu dă click pe video-uri. Nu pot să zic că mai contează, deși puțin dezamăgit sunt - folosesc însă situația ca o confirmare a faptului că timpul investit în această direcție chiar trebuie folosit mai înțelept.

În Quit - Puterea de a ști când să renunți, autoarea Annie Duke spune că renunțarea la momentul potrivit se simte ca o greșeală - doar atunci când renunți prea târziu decizia pare îndreptățită, însă atunci nu mai este o alegere, ci doar inevitabilul de care te lovești (adesea cu costuri crescute). Cam la fel simt eu cu YouTube-ul, că parcă mai trebuia să îi dau o șansă - nu prin prisma trecutului, ci a viitorului: am intrat pe ultima sută de metri înainte de plecarea pe Via Transilvanica, ceea ce ar urma să fie una din cele mai provocatoare experiențe la care mă înham. Și parcă e ciudat să nu și filmez, mai ales că: traseul e super frumos; e despre România, deci mulți sunt interesați; e o temă populară, care atrage atenția; aș fi ținut ocupat pe traseu de activitate etc. Însă, aplicând ceea ce zice Annie, înseamnă că fac ceea ce trebuie: în ansamblu, demersul YouTube nu are finalitate, așa că trebuie abandonat.

Apropo de Via Transilvanica, dacă știți cum pot să ajung din Brașov la Putna cu bicicleta și bagaje, dați-mi o idee în comentarii. Mai am și eu câteva, cam toate sunt peste mână sau destul de scumpe, dar nu strică și alte perspective. De fapt, am pus pe grupul oficial de Facebook următorul mesaj, care rezumă bine ceea ce mă interesează:

Oricum ar fi, o să îmi placă maxim aventura, deși/mai ales? că mă va scoate mult din zona de confort. Nu că nu aș avea experiență cu astfel de trasee, cu dormitul la cort sau cu România, ci pentru că momentul vieții în care o fac are anumite resorturi care nu mai funcționează chiar cum trebuie…Dacă toate merg bine, în jur de 1 Septembrie o să fiu pe bicicletă, absent total de pe Substack, să nu ziceți că nu v-am zis!

1. Apropo, să vedem dacă de scris jurnalul reușesc, nu promit.