Vineri, 20.06.2025. România: operația a reușit, pacientul a decedat!

Mie mi s-a luat rău de România. Bine, nu de țară în sine, ci de politicienii trimiși acolo de popor, același popor care acum așteaptă miracole, de la aceeași oameni, în aceleași formule. Nu zicea bine Einstein? „Nebunia este atunci când faci același lucru, dar aștepți rezultate diferite”…nu știu dacă există radiografie care să ne străpungă mai profund și mai adevărat, ca nație.

De o lună de zile nu avem guvern. Adică avem, dar avem unul provizoriu, născut din aceeași mentalitate a lui „merge și așa”. De o lună de zile, „liderii” partidelor trimise de noi în parlament - PSD, PNL, UDMR și USR, că AUR, SOS și POT mai întâi au stat cu nasul pe sus, acum când se roagă să fie luați în seamă nu îi mai întreabă nimeni, nimic - își bat efectiv joc de noi și de situația țării. Cum ar veni, ei au creat problemele, ei le rostogolesc mai departe, fiind liniștiți cu nașterea unora noi.

Cât timp poate să continue acest circ? Fix atât cât au partidele nevoie, ca să nu își piardă din privilegii și putere. PSD face acum pe imaculatul care nu vrea decât binele țării (da, același PSD care a cheltuit bani pe care nu îi avea), PNL zici că e într-o relație toxică cu PSD de care nu se poate desprinde nici când e tras la fund cu totul, UDMR joacă cartea rațiunii că ei nu au decât de câștigat, iar USR e prea slab, prea puțin legitim ca să poată impune ceva, orice, la negocieri. Așa se face că, după 4 săptămâni în care, aproape zilnic, îl așteptam pe Nicușor să iasă cu nume de premier (Bolojan?), guvern și măsuri cât de cât decente, acum ne uităm a proști cum totul revine la punctul ZERO, pe motiv că Nicușor nu vrea TVA crescut, iar Bolojan nu are cum să adune niște bani repede, altfel decât printr-o astfel de măsură!

Ireală însă este nu nesimțirea acestor politruci care nu dau doi bani pe cetățeni, ci lentoarea cu care se ajunge la „consens” fix împotriva noastră: TVA mărit, impozit crescut pe profit și pe dividende, taxă de solidaritate pe salarii și câteva accize mărite pe ici, pe colo nu sunt soluții, ci un scuipat arogant fix în ochii celor care muncesc, așa cum pot, zi de zi pentru România. Adică, din moment ce oricum viziunea este doar despre a mulge mai departe de la cei proști care chiar plătesc, de ce amâni atât deznodământul, afundând și mai mult România? Atât de mare este ignoranța, oameni buni!

Mă întreba ieri

Sergiu Toader

dacă ar fi să plec din țară, de ce aș face-o. Răspunsul, în alte cuvinte, este cel de mai sus: fiindcă m-am săturat să văd că adevăratele măsuri, care ar putea să aducă bunăstare și demnitate câtor mai mulți dintre noi, nici măcar nu apar ca idei în mintea politicienilor. Vânzarea de participații minoritare din companiile de stat, digitalizare a tot ce înseamnă Stat, colectare TVA o singură dată și bine, impozitare clară, predictibilă și echitabilă, reorganizare teritorial-administrativă, desființarea miilor de firme, agenții și comisii care doar toacă bani și nu aduc niciun plus societății, investiții în infrastructură și educație nu sunt niciodată pe masă, iar dacă ajung, sunt rapid îngropate pe motive simpliste cum că: „nu ne vindem țara” (evident, mai bine o fură ei!), „nu lăsăm oamenii fără locuri de muncă” (așa am făcut și în comunism, în realitate locul de muncă e un mijloc, nu un scop în sine) și altele de care nu am nici timp, nici dispoziția sufletească să îmi amintesc.

Din păcate, o țară nu se poate guverna fără o paradigmă holistică în minte, niște principii economice, sociale, politice și chiar morale la care să te raportezi, pe care să construiești măsuri de implementat apoi la firul ierbii. La noi, din ceea ce se vede, există o singură mantră: să supraviețuim și azi, indiferent cine plătește și ce crapă mâine!…Așadar, oameni buni, dacă sunteți privilegiați și nu depindeți de Stat, aveți grijă de voi și de banii voștri - când îi aveți, nu îi aruncați pe toate mofturile, pentru ca atunci când vin zile mai grele, induse artificial de idioți, veți avea nevoie de ei, ca să vă păstrați nivelul de trai și să mergeți mai departe cu existența.