Vineri, 30.05.2025. Ne merge prea bine! Nu mai suport ignoranța. 3000 de abonați pe YouTube!

Am atins aseară, pe YouTube, o bornă importantă: 3000 de abonați pe canal! Mă bucură și nu mă bucură: pe de o parte, e fain să știu că atât de mulți oameni au considerat, la un moment dat, că văd locuri și experiențe frumoase în video-urile mele; pe de altă parte, în economia algoritmilor și în vastitatea internetului, 3000 e nimic, extrem de puțin pentru a susține munca enormă din spate și pentru a hrăni dorința de a continua! Însă am mai zis: m-am împăcat cu ideea că nu am destulă priză la public, de aceea canalul a alunecat într-un plan secundar, adică îl țin pentru amintiri personale, iar cine se regăsește, are ce să vadă, uneori. Îmi rămân totuși dileme pentru vara asta: dacă reușesc să merg pe Via Transilvanica, iau și camera cu mine sau nu? Logistic, a filma înseamnă eforturi extra semnificative - mai mult bagaj, nevoie de electricitate, descărcare periodică a conținutului de pe cardurile de memorie etc - deci ar fi mult mai la îndemână fără. Mă cunosc însă: o să regret toate frumusețile pe care le voi descoperi în această aventură, neprinse pe cameră, deci nevăzute decât de mine… Mă mai gândesc, licența și un jurnal de călătorie scot orice ar fi, dacă finalizez tura, evident!

Ieri m-am enervat incredibil, ca prostul în fața laptopului! Nu știu voi, dar eu nu mai suport niște trăsături la ceilalți: ignoranța, ipocrizia, lipsa de asumare și altele. Pe un grup privat de WhatsApp, între prieteni și prietenii prietenilor, cineva a postat un articol dubios de pe un site obscur, cu un președinte ales dintr-o țară africană care, vezi dom’le, reformează țara și e extrem de iubit de cetățeni! Deschizând sursa, m-am crucit: liderul luminat era un rebel militar care a preluat puterea acum câțiva ani prin forță și care a început să implementeze toate măsurile anacronice de pe buzele multora și de pe la noi! A naționalizat minele de aur, a izgonit investitorii străini, a făcut alegeri nu prea legale să își legitimeze funcția, s-a înconjurat cu oameni fideli și altele de manual. Dar nu asta m-a pornit, ci comentariile la articol: la remarca cuiva că omul seamănă cu un dictator și că apropierea țării de Rusia nu are cum să facă bine pe termen lung, persoana care ne-a arătat și nouă articolul a răspuns „Ce dacă e dictator și se apropie de Rusia? Foarte bine!”. De aici, vă las să vă imaginați ce a urmat...

Ba mai bine vă spun, că cine știe cum credeți că ne-am luat, virtual, la bătaie? Nu, doar că i-am spus că nu știe istorie, că să fii sub asuprirea Rusiei provoacă enorm de mult rău unei țări, că noi am plătit și încă plătim pentru astfel de afinități etc. A, și că, dacă e așa bine cu Marele URS(S), de ce a stat 10 ani la lucru la Londra și nu la Moscova? Cum poate să aibă tupeul să aplaude o ideologie și viziune despre lume, când el a muls beneficii capitaliste decăzute gay din Occident, deși Rusia era mai aproape și, după el, mai de dorit?

Vedeți, asta e ceva ce nu mai înghit: când toți migranții se duc către anumite zone de pe glob, nu vorbim de o certificare pe care acestea o primesc? Cum putem deci să spunem că e nasol în Vest, când acolo tragem sau acolo ne-am făcut oameni? Sigur, că sunt și aspecte care nu convin, că bunăstarea vine cu problemele ei, că poate Europa s-a schimbat în rău și că de asta se revoltă lumea, nu zic, așa o fi. Însă să crezi că poți să iei doar ce îți convine, să ai doar drepturi și libertăți sau să ai pretenția că o structură statală sau suprastatală ar trebui să se conformeze viziunii tale limitate despre lume nu e doar arogant, e și extrem de prostesc!

Mai târziu am lăsat supărarea, înlocuindu-o cu tristețe. Cred, oameni buni, că o ducem prea bine, totuși! Și de asta, fiindcă ne lipsesc problemele reale de care să ne ocupăm, fiindcă nu avem relații cu sens care să ne țină ocupați, fiindcă nu avem un DE CE solid pentru care să trăim ne apucăm, tragi-comic, să dăm foc fix binelui pe care îl avem.

Ei bine, pentru mine astea sunt momentele în care chiar îmi doresc să plec din România. Iar dacă nu aș avea aici părinți de care vreau să fim aproape, aș trece la acțiune. Îmi pierd speranța, nu pentru că lucrurile merg rău în țară, ci pentru că cele care merg bine sunt în pericol din cauza prostiei unora cu drept de vot.