Joi, 08.05.2025. Nu vrem democrație, vrem bunăstare. Marx avea, deci, dreptate. Cum poate funcționa democrația.

Ca un disclaimer, o să încep spunând că nu contest că există idealiști pentru care nu contează banii, sau care cred, atunci când au un trai decent, că ar prefera restriște cu moralitate, decât bunăstare depravată (da, o trimitere la falsa dihotomie dintre cele două tabere prezidențiale). Însă aceștia sunt minoritari, ne arată istoria, martirii, să îi numim așa, nu-s și nu au fost mulți.

Am conștientizat, printre altele, în aceeași notă a minorității, că doar puținor cetățeni le pasă, la modul concret, de cum o duce democrația. Sigur, e frumos să te lauzi cu principii și idei mărețe, însă la final de zi, la trasul liniei, contează doar cine și cum profită.

Am fost certat, pe Facebook (unde am făcut prostia să intru în discuții), că îmi permit să îi judec pe cei care votează cu Simion, fără să îi înțeleg. Și că, vezi dom’le, de ce nu sunt eu de acord când mi se spune că ei pot să se asocieze cu Simion, dar fără să se asocieze? Adică e în regulă să fie votat pentru ceea ce REPREZINTĂ George Simion, în ciuda a ceea ce ESTE George Simion! Paradoxal, la Nicușor Dan e invers: nu contează CINE este Nicușor Dan, contează ce (cred) oamenii că REPREZINTĂ (LGBT, woke, UE etc). Oare când ne-am răsturnat atât de tare valorile și reperele morale, de punem, cu mândrie, carul înaintea cailor și nu realizăm că trăim viața anapoda?

Dar, dincolo de asta, un sâmbure de adevăr există, am și recunoscut: deși nu îi consider proști pe votanții lui GS, cred din inimă că, din frustrare, ignoranță și lipsă de educație, cea mai mare parte a lor nu înțeleg că tabară pe care o susțin e o mascaradă nocivă atât pentru ei, cât și pentru noi toți. Iar ceilalți, mai educați, care înțeleg exact ce propune GS (deși pare că nu înțeleg că nu se poate face, cel puțin nu fără a călca pe drepturile celorlalți - sau poate că înțeleg, dar nu le pasă?), susțin că ideologic ei au dreptate, și că ar trebui să le ascult IDEOLOGIA, nu să o judec. Și, eventual, să încerc să o combat, pe argumente pe aceasta, nu să o dau pe asocieri valorice, caracterul candidatului, principiile concrete ale AUR etc. Dar asta este o aberație, evident, fiindcă ideologiile nu sunt construite pe argumente, ci pe alegeri subiective. De asta ele sunt și imposibil de schimbat, mai ales prin dialog efervescent (în online), iar orice efort în această direcție e sortit eșecului.

Așadar, dacă acum câteva zile scriam că se observă o asociere evidentă între nivelul de educație și profilul candidatului ales, acum aș vrea să fac un pas mai departe. Căci din harta votului se mai observă ceva, la fel de important: județele și localitățile cele mai sărace s-au aruncat, inconștient dar cu hotărâre, în brațele lui Simion.

Și au dreptate să facă asta, fiindcă acești oameni nu au nimic de pierdut. Sărăcia, suprapusă peste educația mai precară și combinată cu „nevoi” tot mai mult pompate de reclame și internet, reprezintă o armă incredibilă, care e capabilă să dea foc la orice. Păstrând proporțiile, ce trăim acum este fix ca în comunism: când o întreagă clasă este oprimată de o alta, ce are de pierdut cea de jos, distrugând totul? Bine, are și ea de pierdut, dar odată intrată în paradigma valorilor (nu cost-beneficiu), aceasta e liniștită cu a pierde și ce are, dacă celălalt pierde mai mult!

Deci, într-o societate, nu este despre democrație, principii, libertăți și altele. Este, la final de zi, despre bunăstare. Pot să pariez, fără să clipesc, că dacă toți acești oameni ar fi fost mulțumiți de starea lor materială, nu ar fi votat cu Simion, Crin sau Ponta. Și-ar fi văzut de treabă, girând mai departe liderii care au investit în educație, locuri de muncă bine plătite, infrastructură, protecție socială etc. Ba mai mult, nici nu i-ar fi interesat dacă la putere este cineva ales de toată lumea sau, de ce nu, un prim-ministru care ține de putere de ani de zile - cât timp sistemul produce bunăstare pentru toată lumea, nu doar pentru o minoritate priviligiată, ar fi fost în regulă.

Sigur, tabloul este mai complex de atât. Vina, ca să o numesc astfel, este și la sistem, dar și la cultura mioritică care ne caracterizează. Șmecheria plătește, însă nu îi plătește pe toți la fel, iar a avea așteptarea ca celălalt să fie onest, când tu nu ești, e o mișelie. O țară, până la urmă, se construiește nu doar de sus în jos, ci și de jos în sus, prin maniera în care fiecare, în pătratul lui, își face treaba.

Citesc de câteva săptămâni o carte scrisă de Lee Kuan Yew, prim-ministru în Singapore timp de aproape 40 ani, practic omul care a condus transformarea țării de la un stat de lumea a treia la unul din cele mai dezvoltate locuri din Asia și din Lume. Iar el argumentează, destul de frumos, că democrația nu e este singura variantă corectă de organizare, mai ales pentru țările în curs de dezvoltare. Motivele? Pe unele culturi ea nu se poate plia (tind să cred că și la noi e cazul), dar și pentru că ea are nevoie de două premise solide ca să funcționeze.

După Lee, o democrație solidă se poate construi doar cu doi piloni indispensabili: EDUCAȚIE și SITUAȚIE FINANCIARĂ DECENTĂ. Nu poți să ai voturi înțelepte dacă oamenii nu înțeleg lumea în care trăiesc și felul în care încrederea pe care o acordă unui partid influențează viața de zi cu zi și nici nu are valoare votul, dacă omul e sărac și flămând, fiindcă el și-l va vinde, ieftin, către candidatul care îi promite lucruri mai frumoase. Adică, pentru a avea rezultate OK în urma unor alegeri, trebuie nu doar să ai candidați buni (care, surpriză, vin din marea gloată, o reprezintă), ci să ai și votanți care înțeleg ce aleg și care nu sunt presați de situație să apeleze la soluții populiste.

În concluzie, la noi se vede cu ochiul liber că cele două condiții sunt departe de a fi satisfăcute - ba chiar se constată asociere între nivelul de educație și starea materială. Dar vina, așa cum ziceam, nu e neapărat a cetățenilor, cât a sistemului corupt PSD/PNL/UDMR și care au mai fost, că i-au lăsat pe oameni în urmă, exploatându-i, nu pregătindu-i pentru viitor.

Din păcate, în această perioadă se sparge buba, iar puroiul ne îmbolnăvește pe toți, indiferent de viziunea despre lume sau deciziile personale. Dar poate o merităm, poate e și vina noastră, că nu am luat atitudine la nedreptate, la furăciune, la ignoranță. Sau cine știe, poate că ne înșelăm noi, iar Simion/AUR chiar reprezintă soluția pentru România, iar cu ei la conducere o să avem în țară, de ce nu, lapte și miere.

Până la deznodământ însă, Marx avea dreptate: cât timp oamenii nu trăiesc bine, societatea stă pe un butoi de pulbere. Deci nu este despre democrație, ci despre bunăstare, să nu ne mai îmbătăm cu drepturi, libertăți și speranțe.