Miercuri, 18.06.2025. Oficial, vacanță! Cinci idei din filosofia de viață a lui Konosuke Matsushita.

Oficial, am vacanță! Am terminat, adică, anul al doilea la Sociologie, a doua mea încercare de a intra în rândul lumii cu studii superioare. Fiindcă da: după renunțarea la Automatică și Calculatoare din tinerețe (fix după anul doi), nu am mai văzut nici rostul, dar nici nu mi-am adunat curajul, să mai risc să îmi bat capul cu nenorocirile din sistemul educațioal din România. Dar viața m-a învârtit și mi-am mai schimbat din idei - m-am mai și maturizat, deci am învățat să fiu mai puțin combativ (mai ales când nu trebuie), așa că am intrat pe acest drum și, în ansamblu, nu îmi pare rău. Dar da, aștept să se termine și ultimul an, fiindcă, în ciuda aspectelor pozitive din universitățile din România ele reflectă, în linii mari, aceleași metehne culturale ale societății în totalitatea ei.

Tot ieri am mai terminat ceva: cele două cărți pe care le aveam în lectură, cărți cu care mă chinui de niște săptămâni fiindcă, natural, am stat de învățat pentru examene. Pot acum să pun pe lista de finalizate romanul lui Ivo Andric, Un pod peste Drina și cartea lui John Kotter, Matsushita Leadership, cărțile numerele 42 și 43 citite în ultimele 9 luni¹. Despre prima nu am multe să spun: e o cronică imaginară despre Visegrad și podul otomon de peste Drina din oraș, care reflectă foarte frumos cultura și evenimentele din Bosnia din ultimii vreo 400 de ani - Andric mie mi-a adus aminte de stilul lui Tolstoi și (Dostoievski puțin), e interesant de citit. Despre a doua am menționat deja un citat acum vreo două zile, dar o să mai pun și azi câteva idei, fiindcă spre finalul cărții, autorul ne prezintă câțiva din pilonii filosofiei lui Matsushita, unul din cei mai prosperi lideri privați ai Japoniei din secolul XX. Aceștia, la pachet cu comentariile mele, sunt:

1. Ființele umane sunt, prin natură, bune și responsabile. El spune că, deși toate filosofiile politice pleacă de la premisa că oamenii sunt răi și că trebuie controlați, în realitate oamenii sunt buni și, dacă li se oferă încredere, pot fi și responsabili. Eu sunt de acord cu el, îmi place să cred la fel, că omul e mai degrabă centrat pe a ajuta, a face bine, a iubi etc, iar răul apare doar fiindcă resursele și capacitățile umane sunt limitate, iar individul trebuie să se împartă - făcând bine, uneori face rău pe alte planuri. Totuși, cred că Matsushita nu a venit în România: o fi valabilă treaba cu responsabilizarea în cultura japoneză, dar am indicii serioase că în alte locuri de pe glob oamenii doar s-ar bucura de libertate și nu și-ar mai face deloc treaba în lipsa coerciției!

2. Rasa umană a dovedit că este capabilă de creștere și progres, atât material, cât și spiritual. În ciuda unei istorii plină de războaie și cruzime, omenirea a reușit să crească constant și să creeze o lume tot mai bună, pentru tot mai mulți. Nimic de adăugat, sunt de acord că trăim în cele mai bune timpuri din câte au fost, iar cine zice altfel e ori ignorant, ori rău intenționat (ori se centrează doar pe anumite segmente din realitate). Sigur, avem provocări pe care trebuie să le depășim și probleme pe care cei dinaintea noastră nu le cunoșteau, dar fiecare drum vine cu necunoscutul lui, nu?

3. Ființele umane au puterea de a alege. Provenit dintr-o familie extrem de săracă din Japonia rurală, Matsushita nu a avut deloc o viață ușoară: a muncit de la nici 10 ani, a fost martor la moartea părinților și majoritatea fraților și surorilor, a fost bolnav mai mereu și a trecut prin faliment și restriște după Al Doilea Război Mondial. Ce l-a salvat, zice el? Capacitatea de a face alegeri bune în toate aceste situații tulburi, oamenii putând, oricând, să își construiască viața. Eu nu rezonez cu el pe această idee, consider că e util să credem că suntem în control, însă realitatea ne arată că mai degrabă reacționăm, decât acționăm. Are Robert Sapolsky o carte super pe subiectul determinismului², pe mine m-a bulversat serios, iar concluzia de acolo aceasta este: deși ni se pare că decidem, în realitate mintea noastră creionează răspunsuri automate în funcție de mediu, experiențele trecute, genetică și alți factori mai mult sau mai puțin arbitrari.

4. Avem puterea de a dispune de resurse materiale și intelectuale pentru a face față problemelor cu care se confruntă lumea. Viziunea lui Matsushita era aceea că avem tot ce ne trebuie pentru a gestiona toate problemele lumii, trebuie doar să ne dorim, să acționăm și să avem răbdare, fiindcă rezultatele nu vor apărea peste noapte. Sunt de acord; și eu cred că putem opri orice război mâine, că putem scăpa de sărăcia extremă poimâine și că putem construi o lume așa „cum trebuie” imediat săptămâna viitoare, dacă ne punem mintea. A, că s-ar putea să avem apoi alte probleme de gestionat, cum bine scria Victor Vasile ieri, asta e altă discuție.

5. Pentru a rezolva problemele dificile e nevoie de o minte deschisă și de disponibilitatea de a învăța. Lumea este dinamică, problemele se schimbă, puține situații seamănă cu cele prin care ai mai trecut deja - de aceea ar trebui să îți păstrezi mereu mintea curioasă și deschisă, ca să înveți și să ai curajul să explorezi noi drumuri, care să îți aducă rezolvarea. Nu am ce să adaug, sunt de acord, doar că îmi e teamă că această „minte deschisă” e mai degrabă rezultatul hazardului - unii o au, alții nu, iar fapul că toți marii lideri au un anumit tip de personalitate să nu fie o coincidență, ci un mecanism de selecție.

Dincolo de acestea, eu nu mai adaug nimic - decât că vă doresc o zi și un rest de săptămână cum aveți nevoie!

1. Eu încep să îmi număr cărțile citite la 1 octombrie, fiindcă atunci începe anul universitar. Astfel din octombrie 2024 până azi am parcurs 43 de cărți, sub anul trecut, când în 12 luni am avut peste 75 în total, un număr la care nu văd cum aș mai putea ajunge în această vară.

2. Determinat, tradusă la noi anul trecut la editura Publica.