Sâmbătă, 02.08.2025. Am fost operator call-center. De ce am și abonamente plătite pe blog. Ce aduce fericire în viață.

Brașovul cunoscut de toți, dar un pic trunchiat.

Am vorbit ieri la telefon cât pentru o lună.

Mai întâi cu maică-mea, apoi cu un prieten, apoi iarăși cu a mea mamă, apoi cu alt prieten. Un fel de consiliere neplătită, dar care costă: soția aproape m-a dat dispărut, iar de ajutat la treburile casei, un fir de ață nu am mutat…

De muncit, nu am muncit nimic, deși mi-am bifat cam tot de pe lista zilei. Totuși, dacă pun la socoteală ora de scris la articolul de săptămâna viitoare de pe BVB România, atunci pot să zic că am și lucrat. Asta ca să se înțeleagă de ce „îndrăznesc” să cer bani pentru textele de pe blog - dincolo de faptul că mi se pare foarte ciudată așteptarea de a face bani de pe urma informațiilor din articole fără a plăti pentru ele, chiar investesc enorm de mult timp în documentare, selectarea informațiilor, organizarea și aducerea lor în forma finală, cea de pe site! Și chiar dacă uneori rezultatul nu este perfect sau mai greșesc raționamentele, încerc de fiecare dată să nu vorbesc să mă aflu în treabă, ci să ofer calitate. Iar dacă reușesc să și educ, cât de puțin, măcar o parte din cititori în ale investițiilor, cu atât sunt mai bucuros! Așadar, de asta blogul despre bursă are cele mai multe și mai solide articole doar cu bani: pentru că eu muncesc mai puțin pe alte direcții să le pot publica, deci costul de oportunitate la nivel personal nu e de neglijat¹.

După orele de call-center am revenit la ale mele: pus la punct niște acte pentru firmă, terminat de încărcat episodul de duminică pe YouTube, editat puțin la următorul și, cel mai imporant, citit aproape o oră. Dacă mențin ritmul, luni-marți termin două cărți, ceea ce e chiar bine - când mă gândesc câte volume vor sosi în vreo săptămână, ma ia un pic panica. :))

Pe seară am făcut ceea ce nu am mai făcut de ceva vreme: am ieșit la plimbare în oraș, fără presiune și grabă. Nu cu mers la restaurante (apropo, ne-am uitat pe niște prețuri, așa mult au crescut toate în ultimele luni?!?), ci cu mers agale prin centrul vechi, cu admirat de clădiri și cu bucurat de seara plăcută de vară. Ne-am amintit, din nou, că locuim într-un oraș tare frumos și că ar trebui să profităm mai mult de ceea ce are de oferit, că multă vreme nu o să mai fim pe aici…

Vedere de sub Tâmpa la apus, peste oraș.

Ne-am amintit, deci, că momentele frumoase costă puțin, în general. Și că avem nevoie să încetinim - să lăsăm deoparte goana după rezultate și să mai și „fim”, nu doar să „facem”.

1. Ieri a fost și una din puținele ocazii în care m-am gândit serios că nu știu cât mai pot ține BVB România activ. Nu știu dacă cineva ar fi dispus să îl preia și în ce condiții, dar mi-a trecut varianta aceasta prin minte…