Sâmbătă, 31.05.2025. Ecologia ca problemă de Justiție Socială, între scop și mijloc

Unul dintre cele mai interesante cursuri de semestrul acesta a fost, fără dubii, cel de Justiție și Coeziune Socială. Din păcate, din motive în general subiective, am făcut doar vreo 10 din cele 14 (iar seminare doar vreo 4 din 7), așa că doar am zgâriat suprafața materiei…Dar am apucat, totuși, să trecem prin curentele mari de gândire: Utilitarismul, Liberalismul, Libertarianismul, Marxismul etc. Iar ieri, pe final de maraton așa, am trecut la ecologism, o viziune pe care eu nu o prea înghit, dar care are și partea ei de adevăr.

Ce înseamnă însă „ecologismul ca problemă de justiție socială?”

Simplificând, întreg domeniul Justiției Sociale are un singur obiectiv: acela de a oferi o viață cât mai bună, câtor mai mulți oameni și cum poate un stat și o guvernare să facă asta, ce politici să implementeze, de unde să ia banii, cum să îi împartă etc. Probleme ca sărăcia, educația, votul, integrarea minorităților, taxarea și altele - cam orice temă din societate, de fapt - intră în sfera de interes a acestei discipline, iar ecologia, surprinzător, are și ea locul ei.

În linii mari, toate modelele amintite mai sus iau în calcul prezentul și cum să fie echilibrate discrepanțele acestuia - ecologia face un pas mai departe și încearcă să aibă în vedere și viitorul. Astfel, datoria oamenilor nu este doar aceea de a construi o lume mai bună pentru noi cei care suntem, ci și pentru noi, cei care vom urma. Ideea, mi se pare mie, e genială și denotă o maturitate socială la care nu credeam că vom ajunge: planeta nu e a noastră și chiar dacă nu plătim prețul pentru ceea ce consumăm acum, nu avem niciun drept să nu ținem cont de modificările pe care le provocăm, pe termen lung, prin acțiunile noastre!

Problemele apar însă la implementare. Ca mișcare de extremă stângă (aș zice eu), ecologia e dispusă să distrugă tot ce am construit în sute de ani, pentru cei din viitor, care nici măcar nu știm cum vor fi și ce interese vor avea! Astfel, ea ajunge la tâmpenii ca drepturi ale râurilor și pietrelor, la proiecte uriașe de infrasturctură blocate de vreo specie de pește sau animal și la o ușurință de speriat în a închide economia, pentru a proteja mediul!

Paradigma de lucru e simplistă: orice acțiune a omului provoacă modificări în ecosistem, deci orice acțiune a omului e greșită.

Ce scapă din vedere ecologiștii este că natura, prin constituirea ei, nu este statică. Dacă un râu nu cere voie unei stânci pe care o mută când plouă abundent, de ce omul ar trebui să ceară aprobare când construiește un pod? Dacă ecosistemul se reglează de la sine, cel mai adesea nu în cel mai eficient mod, de ce oamenii ar trebui să nu se comporte ca parte a lanțului trofic și să se acționeze cum le permit puterile?

Cu alte cuvinte, totul se rezumă la perspectivă - ce este ecologia, de fapt, scop sau mijloc? Protejăm mediul pentru mediu în sine, sau îl protejăm pentru că avem nevoie de el să trăim frumos și bine, noi și cei care ne vor urma?

Întorcând moneda, aceeași judecată de valoare i se poate face și capitalismului, cu odele pe care le ridică acesta consumului. Trăgând linie, vorbim de scop sau de mijloc, în consum? Cumpărăm pentru că avem nevoie sau economia a devenit un element în jurul căruia ne învârtim și care trebuie să prospere?

Nu de alta, dar pare că, la fel ca în cazul ecologiei, am pus căruța înaintea boilor: nu mai consumăm ca să trăim, ci trăim ca să consumăm!

Ei bine, de aici cred eu că apare și rezolvarea, fix din extremele ireconciliabile ale ecologismului și capitalismului - dacă reașezăm în centru ceea ce ne interesează de fapt, omul, toate disensiunile se estompează.

În capitalism, dacă reconsiderăm economia și consumul ca fiind instrumente care ajută omenirea să trăiască mai bine și mai mult, atunci vom gravita în jurul produselor de calitate, vom evita marketingul agresiv și vom direcționa dezvoltarea țărilor mai sărace prin produse accesibile, nu vom crea false nevoi în țările bogate. În ecologie, la rândul ei, vom înțelege că mediul este doar locul în care noi ne ducem existența, iar intervenția asupra lui trebuie să țină cont și de binele prezent și viitor de care omenirea are nevoie, această varibilă fiind centrală, nu marginală.

Așadar, cum e cu ecologia ca problemă de justiție socială? E interesant, dar extrem de periculos: dacă alunecăm mult și repede pe panta ei vom ajunge, cum am mai fost cândva, slujitorii naturii și oamenii peșterilor. Dar dacă o vom ignora complet, deși noi vom prospera în ansamblu, cei care vin după noi vor fi cei care vor plăti dezmățul.